BILÁNȚ (‹ germ.) s. n. 1. Reflectarea sintetizată a rezultatului unei activități pe o anumită perioadă. 2. (EC.) Inventarul a tot ceea ce posedă (activul) și a tot ceea ce datorează (pasivul) o întreprindere. Se stabilește anual sub forma unui document contabil. ♦ B. de tezaur = b. ce se întocmește pe o perioadă scurtă dînd unei întreprinderi posibilitatea să se împrumute pe un termen scurt apelînd la piața financiară. 3. (CONT.) Document care reflectă sintetic, în expresie valorică, în activ mijloacele economice după componența lor materială, iar în pasiv aceleași mijloace după sursele lor în cadrul unei unități economice, administrative etc. 4. (TEHN.) B. energetic = calcul referitor la sursele, repartiția și consumul de energie. B. de materiale = relație de egalitate între suma cantităților de materiale intrate în proces tehnologic sau într-o instalație și suma cantităților de produse rezultate, inclusiv pierderile care au loc în timpul prelucrării. 5. (GEOGR.) Termen indicînd o sumă, o diferență sau un inventar de factori într-o anumită situație. ♦ B. Hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă căzută pe o suprafață într-o unitate de timp și diferitele forme de transfer ale acestei ape (inflitrare, scurgere, evaporare). ♦ B. radiativ = diferența dintre radiația absorbită și cea cedată de un cm² al suprafeței terestre într-o anumită perioadă de timp. Vezi definitia »

TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo]. Vezi definitia »

șolovắț, șoloveți, s.m. (reg.) ienupăr. Vezi definitia »

ȘĂLÚȚ, șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal. Vezi definitia »

ștrapáț, ștrapáțuri, s.n. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ștrapăț = a) (despre oameni) de corvoadă; b) (despre obiecte) de dârvală. Vezi definitia »