suráș, -ă, adj. (reg.; despre animale și păsări) cu pielea, părul, blana de culoare sură; cu penele sure; cenușiu, suran, sein. Vezi definitia »

potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș. Vezi definitia »

HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [Var.: háitoș, -ă adj.] – Et. nec. Cf. haidău. Vezi definitia »

spulberíș s.n. (reg.) 1. viscol. 2. troian de zăpadă. 3. (înv.) pământ neroditor. Vezi definitia »

MEȘ², meșuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre inelele care se formează anual în trunchiul copacilor, după care se poate recunoaște vârsta acestora. Vezi definitia »