cocál (-le), s. n. – Os, os lung. Țig. kokalo (Graur 141); din ngr. ϰόϰϰαλον, cf. bg. kokal. – Der. cocîlcă, s. f. (persoană zdravănă și puternică); cocîrlos, adj. (osos, ciolănos). Vezi definitia »

ESTRÁL, -Ă adj. Referitor la estru. [Scris și oestral. / < fr. oestral]. Vezi definitia »

SUBACVÁL, -Ă adj. (Rar) Subacvatic. [Cf. germ. subaqual]. Vezi definitia »

BIMETÁL s.n. 1. Produs obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. Organ sensibil, compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimétal]. Vezi definitia »

animal mare, imens, alb, rau, balena foarte grea(la fel ca toate balenele) Vezi definitia »