NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș. Vezi definitia »

PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. 1. (Înv., pop. și fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (înv.) peșchíș s. n.] – Din tc. peșkeș. Vezi definitia »

CUFĂRÁȘ, cufărașe, s. n. Diminutiv al lui cufăr. – Cufăr + suf. -aș. Vezi definitia »

potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș. Vezi definitia »

cazîlbaș (-și), s. m. – Persan. Tc. kizil baș „cap roșu; persan” (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »