LÁMĂ¹, lame, s. f. 1. Placă subțire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuințări (în aparatura tehnică). ♦ Spec. Mică placă dreptunghiulară, subțire și de obicei cu tăișuri pe ambele laturi lungi, care se montează la un aparat de ras. 2. Partea metalică și tăioasă a unui instrument. 3. Placă mică și subțire de sticlă pe care se așază substanțele ce urmează a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subțire de lichid, liber sau cuprins între doi pereți. – Din fr. lame. Vezi definitia »

slóvă (-ve), s. f. – Literă, mai ales din înv. alfabet chirilic. Sl. slovo (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 348). – Der. slovar s. n. (înv., abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), vb. (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a desluși, a înțelege, a înterpreta; a se arăta), a cărui legătură cu sl. sŭlognja (var. slovednic), adj. (înv., elocvent), din sl. slovesĭnikŭ; predoslovie, s. f. (înv., prefață), din sl. prĕdŭslovija. Vezi definitia »

necăjeálă s.f. (reg.) necaz. Vezi definitia »

porcínă (porcíne), s. f. – Iarba-grasă (Portulaca oleracea). – Var. porcin. Mag. porcsin (Tiktin; Cihac, II, 521). Vezi definitia »

PARAGLOBULÍNĂ s.f. Substanță proteică din sânge care ajută la formarea fibrinei; paraglobină. [< fr. paraglobuline]. Vezi definitia »