ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique. Vezi definitia »

TRIBRÁHIC, -Ă adj. (despre ritm) format din tribrahi. (< engl. tribrachic) Vezi definitia »

ocaiánic (ocaiánică), adj. – Mizer, nenorocit. Sl. okajaniniku (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

MELANCÓLIC, -Ă adj. 1. (și adv.) stăpânit de melancolie; deprimat. ◊ care exprimă melancolie; trist, posomorât. 2. care suferă de melancolie (2). (< fr. mélancolique) Vezi definitia »

SIMPÁTIC, -Ă adj. 1. care inspiră simpatie; atrăgător. 2. cerneală ~ă = cerneală care, după ce s-a scris cu ea, nu devine vizibilă decât în urma tratării cu diferite chimicale sau cu ajutorul căldurii. 3. sistem nervos ~ sau (s. n.) marele ~ = parte a sistemului nervos care reglează funcțiile vegetative. (< fr. sympathique) Vezi definitia »