Definita cuvantului bidiviu
bidivíu(bidivíi), s. m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bidiviu
ÓSMIU s. n. Metal de culoare albă-cenușie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găsește în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium. Vezi definitia »
SOLILÓCVIU, solilocvii, s.n. Monolog format in prezența sau absența altui personaj, de care se face abstracție. Vezi definitia »
FEROALUMÍNIU s.n. Aliaj de fier și aluminiu. [Pron. -niu. / < fr. ferro-aluminium]. Vezi definitia »
GURALÍU, -ÍE, guralii, adj. (Reg.) V. guraliv. Vezi definitia »
PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpură + suf. -iu. Vezi definitia »