Definita cuvantului bîigui
bîiguí (-uiésc, bîiguít), vb. – 1. A bîlbîi, a vorbi stîlcit. – 2. A vorbi incoerent, a delira. – 3. A zăpăci, a descuraja. – Var. buigui (cu der. săi). Creație expresivă, cf. bîjbîi. Nu pare convingător etimonul mag. bolyo(n)gni „a greși”, indicat de DAR și de Gáldi, Dict., 86. – Der. bîiguială, s. f. (exprimare fără șir; delir; confuzie); bîiguitor, adj. (bîlbîit; aiurit, zăpăcit); bîiguitură, s. f. (bîlbîială; delir).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîigui
sprehuí1, sprehuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mișca încoace și încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui și șprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări. Vezi definitia »
păluí2, păluiésc, vb. IV (reg.; despre o tranzacție, o învoială) a încheia. Vezi definitia »
ALBÚI, -ÚIE, albui, adj. Albicios. – Din alb2 + suf. -ui. Vezi definitia »
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn'kuvaty. Vezi definitia »
ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec. Vezi definitia »