Definita cuvantului bîlci
bîlci (bấlciuri), s. n. – 1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîlci
BUHOCI, com. în jud. Bacău, pe Siret; 4.858 loc. (1991). Vezi definitia »
élci (-i), s. m. – Emisar, însărcinat. Tc. elçi (Șeineanu, III, 51; Lokotsch 561), cf. alb. eljtši, bg., sb. elčija. Sec. XVIII, rar. Vezi definitia »
scurmáci, -ce, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (în forma: scârmaci) (persoană) care caută peste tot, care scotocește, care cotrobăiește; scormonici. 2. gheară de pasăre; scurmaci. Vezi definitia »
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu limbă de oțel. [Pl. și: briciuri] – Slav (v. sl. bricĩ). Vezi definitia »
căpăci, căpăcesc, v. t. 1. a pune (pe cineva) la punct. 2. a lovi, a bate. Vezi definitia »