Definita cuvantului bîlie
bîlíe (-íi), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîlie
GLICINURÍE s. f. eliminarea glicinei2 prin urină. (< fr. glycinurie) Vezi definitia »
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie. Vezi definitia »
FACOMALACÍE s. f. ramolisment al cristalinului. (< fr. phacomalacie) Vezi definitia »
WALKIE-TALKIE s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: uóki-tóki] – Cuv. engl. Vezi definitia »
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine cu ajutorul fluorului. [Pr.: an-gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie. Vezi definitia »