Definita cuvantului bîlie
bîlíe (-íi), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîlie
fundoáie s.f. (reg.) 1. loc dosit prin munți; înfundătură. 2. partea de jos a casei. 3. piatra de sub crucea morii de apă. Vezi definitia »
ENZIMOTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a enzimelor. [Gen. -iei. / < fr. enzymothérapie]. Vezi definitia »
ciuváie s.f. (reg.) 1. vas de doage, legat cu arcuri de lemn. 2. accesoriile stânei de oi. Vezi definitia »
RINOTOMÍE s. f. deschidere operatorie a unei fose nazale. (< fr. rhinotomie) Vezi definitia »
ARGENTOTIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de multiplicare prin fotoreproducere în care developarea se face succesiv în soluție de nitrat de argint și de oxalat de potasiu. [Gen. -iei. / cf. fr. argentotypie]. Vezi definitia »