coptúră (coptúri), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130). Vezi definitia »

a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea. Vezi definitia »

HIALOPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (1). [Pron. hi-a-. / < fr. hyaloplasme]. Vezi definitia »

CALICÓZĂ s.f. Pneumoconioză benignă provocată de inhalarea carbonatului de calciu. [< fr. chalicose]. Vezi definitia »

CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe. Vezi definitia »