TEREBRÁTULĂ s. f. animal brahiopod marin, încă din era secundară. (< fr. térèbratule) Vezi definitia »

APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis. Vezi definitia »

SCOPOLAMÍNĂ s.f. Alcaloid extras din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. [< fr. scopolamine]. Vezi definitia »

CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors]. Vezi definitia »

BETAÍNĂ s. f. substanță, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr. (< fr. bétaïne) Vezi definitia »