COLPORTÓR s.m. 1. (Rar) Negustor, vânzător, neguțător ambulant. 2. (Fig.) Răspânditor de știri (necontrolate, false), de zvonuri, de bârfeli. [Cf. fr. colporteur]. Vezi definitia »

văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre; Vezi definitia »

visator Vezi definitia »

BOGOR, oraș în Indonezia (Java), la S de Jakarta; 560 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. textilă și alim. Grădină botanică (1817). Institutul indonezian al cauciucului. Universitate. Fundat în 1745 sub numele de Buitenzorg. Vezi definitia »

șopăcăitór, șopăcăitoáre, adj. (înv.) limbut; clevetitor. Vezi definitia »