PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos]. Vezi definitia »

ȚIMÁRĂ s. f. v. țimir. Vezi definitia »

ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. [Pr.: -mâ-ioa-] – Alămâie + suf. -ioară. Vezi definitia »

LICHELÚȚĂ, licheluțe, s. f. (Fam. și depr.) Diminutiv al lui lichea. – Lichea + suf. -eluță. Vezi definitia »

SUCRÁZĂ s.f. Zaharază. [< fr. sucrase]. Vezi definitia »