TELURÍT s. m. oxid natural de telur. (< fr. tellurite) Vezi definitia »

PETICÍT¹ s. n. Peticire. – V. petici. Vezi definitia »

FĂLȚUÍT², -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui. Vezi definitia »

FAGOCÍT s.n. Celulă care poate absorbi bacterii și alte corpuri străine în organism. [< fr. phagocyte, cf. gr. phagein – a mânca, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ALEXANDRÍT s.n. Crisoberil. [Cf. rus. Aleksandrit, germ. Alexandrit, cf. Alexandru al II-lea – țar al Rusiei]. Vezi definitia »