AGROLOGÍE s. f. Disciplină a științelor agricole care se ocupă cu studiul solului, ca rezultat al acțiunii factorilor naturali, și cu influența pe care o are solul asupra plantelor. – Fr. agrologie (< gr.). Vezi definitia »

SURZÍE s. f. (Rar) Surzenie. – Din surzi + suf. -ie. Vezi definitia »

HEMIMELÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența extremității mâinilor și picioarelor. [Gen. -iei. / < fr. hémimélie, cf. gr. hemi – jumătate, melos – extremitate]. Vezi definitia »

ONICHÍE¹ s. f. denumire generică pentru afecțiunile unghiilor; onicopatie, onicoză. (< fr. onychie) Vezi definitia »

FÚNIE, funii, s. f. 1. Frânghie¹. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis. Vezi definitia »