ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. Vezi definitia »

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. Vezi definitia »

MORGANÍT s. n. beril roz. (< fr. morganite) Vezi definitia »

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli. Vezi definitia »

RĂZBÍT, -Ă, răzbiți, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depășit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleșit de durere, de greutăți etc. – V. răzbi. Vezi definitia »