NEFELOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. (< fr. néphélomancie) Vezi definitia »

MELOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament prin muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélothérapie, cf. gr. melos – cântec, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

IRIDOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a irisului. [Gen. -iei. / < fr. iridoplégie]. Vezi definitia »

-MERÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „subdiviziune”, „formație, repetiție în părți, a părților”. [< it. -meria, cf. gr. -mereia, -meria < meiresthai – a-și lua partea]. Vezi definitia »

PERÍȚIE s.f. (Latinism) Experiență, cunoștință; dibăcie; talent. [Gen. -iei. / < lat. peritia]. Vezi definitia »