SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp]. Vezi definitia »

PEDOGENÉTIC, -Ă, pedogenetici, -ce, adj. Privitor la formarea solului. – Din fr. pédogénétique. Vezi definitia »

EPULÓTIC, -Ă adj. (despre remedii) care cicatrizează. (< fr. épulotique, gr. epoulotikos) Vezi definitia »

SMÉCTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. [< fr. smectique, cf. gr. smegma – săpun]. Vezi definitia »

ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -e, adj. Care folosește anapestul. – Fr. anapestique (lat. lit. anapaesticus). Vezi definitia »