râtuí, râtuiésc, vb. IV (reg.) 1. a râma (porcul). 2. a-și bate joc, a lua peste picior. Vezi definitia »

ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”. Vezi definitia »

păhúi (-i), s. m. – Copac înalt. Origine necunoscută, poate expresivă. În Olt. și Trans. Aceleiași familii aparțin păhuie, s. f. (Olt., căpiță); păhaie, s. f. (Mold., javră). Vezi definitia »

BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. Vezi definitia »

sumuí, sumuiésc, vb. IV (înv.) a aduna. Vezi definitia »