MONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. // s.m. Monument sau element de construcție alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

BATOLÍT s.m. Rocă intruzivă în formă de masiv, care a luat naștere prin răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. [< fr. batholithe, cf. gr. bathos – adâncime, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru. 2. Alterat, stricat. 3. Necăjit, plictisit. – V. acri. Vezi definitia »

STICLĂRÍT s. n. (Rar) Operația de fabricare și de prelucrare a sticlei. – Sticlă + suf. -ărit. Vezi definitia »

BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș]. Vezi definitia »