PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere. Vezi definitia »

Poate LauraGellner sa propuna o definitie ptr acest cuvint ? Nu stiu cum sa iau legatura cu cineva care este in masura sa gaseasca o definitie ptr acest lucru (un forum, un mail, ceva...) Vezi definitia »

STADIALITÁTE s. f. 1. caracter stadial (1). 2. teorie antimarxistă idealistă care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruște. (după rus. stadialnosti) Vezi definitia »

PERMUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este permutabil. [Cf. fr. permutabilité]. Vezi definitia »

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux. Vezi definitia »