NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Ne- + vinovat. Vezi definitia »

jumănărát, -ă, adj. (reg.) crescut din aceeași tulpină, în formă de gemănare; îngemănărat, îngemănat. Vezi definitia »

ZĂHÁT, zăháte, s. n. (Var.) Zăhată. Vezi definitia »

PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. Vezi definitia »

HIPERCENTRALIZÁT, -Ă adj. centralizat în exces; supercentralizat. (< fr. hypercentralisé) Vezi definitia »