ceasovói, ceasovói, s.m. (înv.) santinelă, strajă. Vezi definitia »

poi, póiuri, s.n. (reg.) pleavă (de la sămânța de cânepă). Vezi definitia »

ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern. Vezi definitia »

ZGÂMBÓI¹, zgâmbói, s.m. ~; mucos, copil neastâmpărat. 2. Organ sexual masculin, penis. (etim. neclară; prob. de natură expresivă, de la *zgâmb = strâmb, care ar putea eventual reprezenta gr. σκαμβός, σκιμβός = strâmb; cf. it. sghembo = strâmb și lat. stlembus, strambus; d.p.d.v. semantic, se explică făcând trimitere la scălâmbăielile și schimonoselile copiilor prost crescuți) - incompletă [gall] Vezi definitia »

BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya. Vezi definitia »