PUHOÍRE, puhoiri, s. f. Acțiunea de a puhoi²; revărsare, inundare. ♦ Fig. Forfoteală, fierbere. – V. puhoi². Vezi definitia »

ÎNTREBUINȚÁRE, întrebuințări, s. f. Acțiunea de a întrebuința și rezultatul ei; folosire. – V. întrebuința. Vezi definitia »

POLIGNÍRE, poligniri, s. f. v. POLIGNI. – [DLRM, Sinonime] Vezi definitia »

ACARCARE pron. nehot. (Ban., Criș, Trans. SV) Oricine, oricare. Să te va opăci ochiul tău, au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C 1692, 505r. Akarkare. Quicunque. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + care. Vezi și acar, acarce. Vezi definitia »

aráre adv. (reg. înv.) rareori, câteodată Vezi definitia »