BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap]. Vezi definitia »

SPOROVĂIÁLĂ, sporovăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a sporovăi; flecăreală, trăncăneală; taifas. – Sporovăi + suf. -eală. Vezi definitia »

PIRIMIDÍNĂ, pirimidíne, s. f. 1. Bază slabă organică cu miros penetrant, C₄H₂N₂. 2. Derivat al pirimidinei (1.). ◊ (în particular) Bază (ca citozina, timina sau uracilul) care intră în compoziția acidului dezoxiribonucleic sau a acidului ribonucleic. (terminolog. științif., transf. din piridină) [MW] Vezi definitia »

ECLÚZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui râu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse]. Vezi definitia »

BILIVERDÍNĂ s.f. (Biol.) Pigment biliar de culoare verde, produs al oxidării bilirubinei. [< fr. biliverdine]. Vezi definitia »