scâtălí, scâtălésc și scâtăl, vb. IV (reg.; despre fân) a întinde la uscat. 2. (despre sămânța unor plante) a separa de impurități. 3. (refl.) a se scobi în dinți. Vezi definitia »

mîsgălí (mîsgălésc, mîsgălít), vb. – A mînji; a murdări, a păta. – Var. mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Trans. de N.) mozgoli. Creație expresivă, cf. mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc. S-a presupus o relație cu pol. mazgáć „a unge”, din sl. mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu rut. markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu rut. mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din rom.; sau un der. din lat. *exmaculāre cu infix (Buescu, RPF, III, 256). – Der. mîsgăleală, s. f. (pată); mîsgălitură, s. f. (mînjeală; pată); mîsgălici, s. m. (conțopist, poetastru). Vezi definitia »

ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol. Vezi definitia »

surcelí, surcelésc, vb. IV (reg.) 1. a strânge surcele. 2. (despre lemne) a tăia sau a ciopli, pentru a face surcele. Vezi definitia »

gugulí, gugulésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci. Vezi definitia »