SUSPÉNSIE s.f. 1. Atârnare. ♦ Întrerupere (intenționată) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. Mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ♦ Legătura elastică dintre un sistem tehnic și piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio]. Vezi definitia »

UROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază căile urinare și bolile lor specifice. [Gen. -iei. / < fr. urologie, cf. gr. ouron – urină, logos – studiu]. Vezi definitia »

ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria]. Vezi definitia »

MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ♦ ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie. Vezi definitia »

FOTOTROFÍE s. f. 1. proprietate a organismelor fototrofe. 2. dezvoltare mai viguroasă a unei părți din organul unei plante datorită unei luminozități mai puternice. (< fr. phototrophie) Vezi definitia »