MĂREȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast¹. 2. (Înv. și reg.) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + suf. -ie. Vezi definitia »

MEDIASTINOSCOPÍE s.f. (Med.) Explorare vizuală a mediastinului. [Pron. -di-as-, gen. -iei. / < fr. médiastinoscopie]. Vezi definitia »

DECREPITÁȚIE s.f. Decrepitare. [< fr. décrépitation]. Vezi definitia »

TONOSCOPÍE s. f. examen oftalmoscopic al pulsațiilor arterei retiniene, pusă în evidență printr-o presiune asupra globului ocular. (< fr. tonoscopie) Vezi definitia »

ZOOPALEONTOLOGÍE S. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie. Vezi definitia »