TRANDAFIRÁȘ, trandafirași, s. m. Diminutiv al lui trandafir (1); trandafirel, trandafiruț. – Trandafir + suf. -aș. Vezi definitia »

BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș. Vezi definitia »

păcostáș, -ă, adj. (reg.) cicălitor. Vezi definitia »

ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Astupătoare; dop. – Din astupa + suf. -uș. Vezi definitia »

peșcheș, peșcheșuri s. n. (pop.) 1. plocon, dar, cadou. 2. mită. Vezi definitia »