RAMIFICÁȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification. Vezi definitia »

TEOMAHÍE s. f. (mit.) luptă între zei. (< fr. théomachie) Vezi definitia »

FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. Vezi definitia »

HIPERCROMÍE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentației normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare]. Vezi definitia »

DISCOPATÍE s.f. (Med.) Boală a discurilor intervertebrale. [Gen. -iei. / < fr. discopathie, cf. lat. discus – disc, gr. pathos – boală]. Vezi definitia »