LÁNDTAG s.n. 1. (În evul mediu) Adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (În Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) Organul reprezentativ al puterii. 3. (În Germania și Austria) Organul legislativ suprem al landurilor; dietă² [în DEX și DN]. 4. Parlamentul în Liechtenstein. [< germ. Landtag]. Vezi definitia »

sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor. Vezi definitia »

baltág (baltage), s. n. – Topor cu coadă lungă, armă. – Var. baltac, băltag, băltac. Tc. baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf. cuman. balta (Kuun 124). Menționat din sec. XVII. Din tc. provin și ngr. μπαλτᾶς, bg. baltija. Der. baltagiu, s. m. (soldat înarmat cu baltag), din tc. baltaci (sec. XVIII), este înv. Vezi definitia »

PREPELEÁG s. m. v. prepeleac. Vezi definitia »

HEMATOFÁG, -Ă, hematofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu sângele altui animal. – Din fr. hématophage. Vezi definitia »