REPRODÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reproduce; reproducție. ◊ (ec.) reproducție (1). 2. (concr.) imitație fidelă a unei opere de artă. 3. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoștințe însușite anterior. (< reproduce) Vezi definitia »

EGUTÁRE s. f. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri; egutaj. (după fr. égouttage) Vezi definitia »

CUTEZÁRE, cutezări, s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță, temeritate. – V. cuteza. Vezi definitia »

AUTOJUSTIFICÁRE s. f. justificare față de sine însuși. (după fr. autojustification) Vezi definitia »

scorțoșáre, scorțoșắri, s.f. (înv.) strat scorțos, dur. Vezi definitia »