OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. ◊ Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »

LIVRÉSC, -Ă adj. Întemeiat numai pe cele citite în cărți. ♦ (Despre cuvinte) Folosit numai în cărți, în literatură. [< fr. livresque]. Vezi definitia »

pădurărésc, pădurăreáscă, adj. (înv.) care există în pădure. Vezi definitia »

TÂLHĂRÉSC, -EÁSCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc. Vezi definitia »

RUFIANÉSC, -Ă adj. decăzut; dezmățat; declasat. (< it. ruffianesco) Vezi definitia »