péșteră (péșteri), s. f. – Cavernă, grotă. – Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră). Vezi definitia »

BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa. Vezi definitia »

SPLENOLÍZĂ s. f. proces de dezintegrare a țesutului splenic. (< fr. splénolyse) Vezi definitia »

PERICIMENTÍTĂ s.f. (Med.) Periodontită. [< fr. péricimentite]. Vezi definitia »

APOLOGÉTICĂ s. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau justificare neîntemeiată a unei idei, doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine. – Fr. apologétique. Vezi definitia »