BELEMNÍT s. m. moluscă cefalopodă fosilă, cu un os intern de susținere. (< fr. bélemnite) Vezi definitia »

pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncăit. 2. care merge, se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »

STROPÍT², -Ă, stropiți, -te, adj. Acoperit, presărat, împroșcat cu stropi (1). ♦ Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele păsărilor) Cu puncte sau cu pete mici de altă culoare. ♦ Împestrițat, înflorat. – V. stropi. Vezi definitia »

TRISUBSTITUÍT, -Ă adj. (chim.; despre derivați) obținut prin substituirea a trei atomi din moleculă. (< fr. trisubstitué) Vezi definitia »

însorărít, însorărítă, adj. (înv.; despre un lot de pământ, o moșie) hotărnicit prin însorărire (v.). Vezi definitia »