RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer. Vezi definitia »

mieruí, mieruiésc, vb. IV (reg.) a unge cu miere. Vezi definitia »

chifuí, chifuiésc, vb. IV (reg.) a bombăni, a cârâi, a mormăi, a mârâi. Vezi definitia »

SĂRĂDUÍ, sărăduiésc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui. Vezi definitia »

pâscuí, pâscuiésc, vb. IV (reg.) a obliga la tăcere, a impune liniște; a pâstui. Vezi definitia »