DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc. Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră]. Vezi definitia »

ROCAMBOLÉSC, -ÉSCĂ, rocambolești, adj. (Livr.) Fantastic, extravagant. – Din fr. rocambolesque. Vezi definitia »

VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc. Vezi definitia »

CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. Vezi definitia »