Definita cuvantului bineface
binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bineface
portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce Vezi definitia »
VIVÁCE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viață. ♦ (Adverbial, în legătură cu modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu voiciune, într-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A cărei viață și vegetație durează mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare; peren. – Din it., fr. vivace. Vezi definitia »
BERBÉCE s. m. v. berbec. Vezi definitia »
VECÉ2, veceuri, s. n. Closet. [Var.: vecéu s. n.] – Din pronunțarea românească a inițialelor w[ater] c[loset]. Vezi definitia »
ce este valoarea expresiva Vezi definitia »