Definita cuvantului biniș
biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biniș
cartúș (cartúșe), s. n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartușieră, s. f. Vezi definitia »
gladíș (gládiși), s. m. – Varietate de arțar (Acer tartaricum). – Var. gladeș, glădiș, glădici. Bg. gladiš (Conev 48), sau sb. glàdiš, cf. Daničič, III, 143. Vezi definitia »
sorțáș, sorțáși, s.m. (înv. și pop.) 1. persoană care a ieșit la sorți. 2. tânăr care era desemnat prin sorți să presteze serviciul militar; sorțar. Vezi definitia »
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. Vezi definitia »
șutáș, șutáși, s.m. (reg.) stângaci. Vezi definitia »