Definita cuvantului bîntui
bîntuí (-uiésc, ít), vb. – 1. A deranja, a supăra, a ofensa. – 2. A călca în picioare. – 3. A face stricăciuni. Mag. bántani „a deranja” (Cihac, II, 478; DAR; Gáldi, Dict., 84). Cuvîntul există și în sl. (bg. bantuvam, sb., cr., slov. bantovati,rut. bantowati: cf. Berneker 42), dar pare a proveni din mag. Miklosich, Wander., 12, crede că rut. provine din rom. – Der. bînșag, s. n. (bălărie, hățiș, mărăcini); bîntuială, s. f. (supărare; stricăciune); bîntuitor, adj. (devastator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîntui
CONVIÉȚUI vb. IV intr. A trăi împreună, în același loc cu cineva. [Pron. -vie-. / după lat. convivere, germ. zusammenleben]. Vezi definitia »
OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ Intranz. A domni. 2. Tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati. Vezi definitia »
vitruí (vitruiésc, vitruít), vb. – A debilita, a slăbi, a extenua. Rut. vtroi(va)ti „a otrăvi” (Scriban). În Mold. Legătura cu sl. vĕtrovati „a aerisi” (Tiktin) este îndoielnică. Vezi definitia »
prigorúi, prigorúi, s.m. (reg.) viespar. Vezi definitia »
purluí, púrlui, vb. IV (reg.) 1. a-și bate joc; a batjocori. 2. a porecli. Vezi definitia »