déje (-je), s. n. – Găleată, ciubăr, în general de lemn. – Var. dejă. Mag. dézsa, și posibil în parte din sl. djeza, rus. deza (Tiktin; Candrea; Scriban). În Trans. și Mold. Var. este doar ortografică. Vezi definitia »

cấrje (-ji), s. f. – 1. Baston de episcop. – 2. Băț cu partea superioară bifurcată pe care se sprijină infirmii. – 3. Băț, par. – 4. Cuțit de tăbăcar. – 5. La plug, regulator. – 6. Macara pentru mine. Var. cîrjă. Sl. krĭzĭ „cruce”, care provine din lat. crucem, prin intermediul v. germ. (Cihac, II, 42; Skok 63); cf. sb. krža „cîrje”. Var. este numai ortografică. – Der. cîrjoiat, adj. (curbat, arcuit); cîrjob (var. gîrjob), adj. (încovoiat), prin contaminare cu gîrbov (DAR). Din rom. provin rut. kyrža „cîrje” (Candrea, Elementele, 403), și mag. gerzsa (Edelspacher 13). Vezi definitia »

obreáje (-éji), s. f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – Var. obrejie. Sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši „parte înaltă”, cf. obîrșie (Conev 41) pare mai puțin sigură. Vezi definitia »

máje (mắji), s. f. – Chintal. – Var. majă. Mag. mázsa (Cihac, II, 513; Tiktin; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. maža. Varianta, pur ortografică, este înv. – Der. măjar (var. Mold. măjer), s. m. (pescar, vînzător de pește), al cărui semantism nu este clar (probabil se aplica numai angrosiștilor, care vindeau pește cu chintalele); măjerie, s. f. (pescărie); măjerit, s. n. (contribuție care se plătea pentru negoțul de pește, în București și Galați); mpji, vb. (Trans., a cîntări). Vezi definitia »

schíje (-e), s. f. – 1. Fontă, tuci. – 2. Bucată de bombă sau de grenadă. – Var. spije. Pol. spiža „aliaj, topire” (Tiktin; Candrea). Ultimul sens, ca și fonetismul, a putut fi influențat de ngr. σχίζα „așchie, țandără”, fără îndoială legat de tosc. schezza, it. scheggia. Vezi definitia »