Definita cuvantului bîrnă
bîrnă (bấrne), s. f. – Grindă, traversă. – Mr. brîn,, megl. brǫnă. Sl. brŭvĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; DAR; Pușcariu, Lr., 284); cf. bg. brăvno, sb. brovno, rut. berveno, rus. bervno. – Der. bîrnui, vb. (a face un zid din trunchi de copac).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîrnă
plin de viață expr. vioi, ager. Vezi definitia »
BILIVERDÍNĂ s.f. (Biol.) Pigment biliar de culoare verde, produs al oxidării bilirubinei. [< fr. biliverdine]. Vezi definitia »
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky. Vezi definitia »
RADIOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Luminescență provocată de radiații. [Cf. fr. radioluminescence]. Vezi definitia »
CHELOGENEZĂ (‹ {s} gr. khele „clește” + genesis „naștere”) s. f. (GEOl.) Procesul de formare a scuturilor de uscat. Conform acestei teorii, formulate de J. Sutton în 1963, scuturile se formează în urma unor cicluri geotectonice desfășurate succesiv la periferia nucleelor deja cratonizate. Cu încheierea fiecărui ciclu, suprafața scutului crește. Vezi definitia »