Definita cuvantului birui
biruí (biruiésc, biruít), vb. – 1. A fi mai puternic ca cineva. – 2. A învinge, a supune. – 3. (Înv.) A domina, a guverna, a avea autoritate. – Var. (înv.) birțui. Mag. birni „a poseda” (DAR). – Der. biruită, s. f. (înv., victorie); biruitor, adj. (stăpân, suveran, învingător); biruință, s. f. (victorie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu birui
otălmăzuí, otălmăzuiésc, vb. IV (înv.) a apăra, a ocroti, a proteja. Vezi definitia »
preobrăzuí, preobrăzuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se schimba, a se transforma (la față), a se transfigura. Vezi definitia »
a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun. Vezi definitia »
ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. -ui. Vezi definitia »
GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui) Vezi definitia »