Definita cuvantului biserică
bisérică (bisérici), s. f. – 1. Clădire destinată cultului creștin. – 2. Comunitate a creștinilor. – 3. (Arg.) Cîrciumă. – Var. băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr. băsear(i)că, megl. băsęrică, istr. basęrikę. Lat. băsĭlĭca (Pușcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161; DAR; Pușcariu, Dacor., I, 436); cf. vegl. bašalka, valtel. baselga, engad. baseldža; cd. și dubletul neol. basilică, s. f. (biserică sau catedrală impunătoare). Der. bisericuță, s. f. (biserică mică; grup de prieteni care se admiră reciproc); bisericesc, adj. (ecleziastic); bisericește, adv. (ca la biserică); bisericos, adj. (credincios, evlavios); îmbiserici, vb. rar, înv. (a intra în biserică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biserică
MÂNZULÍȚĂ, mânzulițe, s. f. (Rar) Mânzișoară. – Din mânz + suf. -ul-iță. Vezi definitia »
LUMINÁNȚĂ si. (Fiz.) Strălucire. – Din fr. luminance. Vezi definitia »
GRANÁTĂ2, granate, s. f. (Bot.; Înv. și reg.) Rodie. – Lat. lit. [malum] granatum. Vezi definitia »
extraordinară nu e bacrizyahoo.com Vezi definitia »
jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci Vezi definitia »