Definita cuvantului biștari
biștári s. m. pl. – Bani. Țig. bišto „al douăzecilea” (cf. cuvîntul în Wlislocki 76), probabil folosit la început, în arg., ca echivalent al lui „pol”, monedă de 20 lei. Bogrea, Dacor., VII, 36, indicare acest etimon, a cărui autenticitate este combătută de Graur, 130, care propune în loc biš star „24”, care se înțelege mai puțin (cf. Juilland 159). Un țig. bištari, la Vasiliu, GS, VII, 104.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biștari
píri! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă sau se alungă păsările de curte. Vezi definitia »
scrofărí, scrofărésc, vb. IV (reg.) a scrofăi. Vezi definitia »
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr. Vezi definitia »
MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări. Vezi definitia »
Depuneri de carbon de pe pereții interiori ai hornurilor provenite de la fumul emanat de combustibilii din vatra de foc. Vezi definitia »