Definita cuvantului bîț
bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîț
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. Vezi definitia »
BRAIȘVÁNȚ s. n. Blană mătăsoasă de calitate superioară obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere. – Din germ. Breitschwanz. Vezi definitia »
MIELÚȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și f. Mielușel (1). – Miel + suf. -uț. Vezi definitia »
marț s. m. – La anumite jocuri, a lăsa pe cineva „falit”. – Var. (înv.) marți. It. marcio, marzo, prin intermediul tc. mars (T. Papahagi, GS, VII, 296; cf. Tiktin). Vezi definitia »
GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz) Vezi definitia »