Definita cuvantului bîț
bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîț
șopruléț, șopruléțe, s.n. (reg.) șopron mic; șopronaș, șopronel, șopruț. Vezi definitia »
pruncúț pruncúți, s.m. (înv. și reg.) 1. pruncușor, prunculeț, plod, sugar, sugaci. 2. fiu. Vezi definitia »
scurumáț, s.n. (reg.; în expr.) a se da de-a scurumațu = a se da de-a rostogolul; a se rostogoli. Vezi definitia »
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. Prostuț. – Prost + suf. -uleț. Vezi definitia »
FALȚ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/) Vezi definitia »