Definita cuvantului bistriț
bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bistriț
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută, care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – După germ. Brandsohle. Vezi definitia »
vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea). Vezi definitia »
CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț. Vezi definitia »
PETICÚȚ, peticuțe, s. n. Diminutiv al lui petic; peticel. [Var.: petecúț s. n.] – Petic + suf. -uț. Vezi definitia »
SOMNULÉȚ1, somnuleți, s. m. Somnișor1. – Somn1 + suf. -uleț. Vezi definitia »